joi, 26 februarie 2009

Stare de spirit




Se rătăcesc pe străzi privind la vitrinele încărcate şi trag cu patos din ţigara care le încălzeşte sufletul gol.Inima lor se nuanţează în tonuri de gri şi se amărăşte din dulcele supraconsumat.Ei nu văd lumea, nu-i văd chipul, nu văd lumina.Ei au becuri care îi luminează, au ochelari care îi protejează de lumina soarelui, au măşti care îi ascund.Sărmanii.Le e de ajuns exteriorul care le bucură ochii, dar nu ştiu bieţii că de fapt totul este aparenţă.Şi nu vor putea vedea ce e dincolo decât abandonându-şi dorinţa trupească şi îndepărtându-şi vălul de pe ochi.Ei sunt cei îndrăgostiţi de perfecţiune care nu-şi dau seama de lacunele care îi reprezintă.Ei sunt copiii bătrâni care refuză să perceapă sensul.

luni, 23 februarie 2009

Ce ne facem?

Pe toţi ne îngrijorează situaţia românilor din Italia.Sau, cel puţin, ar trebui să ne îngrijoreze. Dar să înţelegem odată pentru totdeanuna că exista "aşa da!"-urile şi "aşa nu"-urile în fiecare ţară de pe globul pământesc. Reportajele mincinoase şi ştirile mincinoase pe care le găsim pe aproape toate forumurile italienilor n-ar trebui să ne facă să nu mai spunem că suntem români, ci din contră, să spunem şi să le arătăm că ceea ce afirmă ei se referă doar la o categorie de 0,2 % ( după studiul Ministrului Turismului Elena Udrea)dintre români. Campania de murdărire a României, de transformare a poporului nostru într-un monstru al Europei se încearcă de mulţi ani şi se reuşeşte pe alocuri.Cel mai rău mă doare că nu se reuşeşte doar printre unii italieni frustraţi, dornici de dispute ci şi printre românii noştri.Am auzit sintagme precum : "Aşa ne trebe dacă suntem înapoiaţi!"
În primul rând, majoritatea acelor infractorilor sunt de origine rromă, iar ei mereu au fost aşa.Nu ţin cont de legile statului în care trăiesc şi fac totul după cum le trăzneşte.Sunt furioasă, da.Pentru că se aruncă tot sacul cu mălai din cauze unui grăunte nemăcinat.
Să nu uităm că "romeni di mierda" produc 11 miliarde de euro pe an în Italia.
Atitudinea italienilor faţă de români este la fel de ruşinoasă precum faptele pe care le-au comis acei rromi.
Şi ca să vedem diferenţa, în timp ce italienii ne numesc violatori şi oameni fără suflet, noi le dăm de mâncare unor chinezi, aproape 700 de muncitori, care de două luni stau pe trotuarul din faţa Ambasadei Chinei sperând să obţină dreptul de repatriere.
Suntem chiar un exemplu, noi, românii...majoritatea.

Câtă dreptate avea Eminescu!

joi, 19 februarie 2009

"Acum este bătălia cea mare!"



...acesta a fost unul din strigătele Maicii Ecaterina în cadrul conferinţei ce a avut loc ieri seară la Braşov."Oameni buni, treziţi-vă!" şi eu una, m-am deşteptat!Ne aşteaptă vremuri grele, dar trebuie să luptăm.Şi o vom face pentru că avem, încă, de la cine învăţa.Maica Ecaterina, pe care eu n-o mai auzisem vorbind până ieri, m-a făcut şi pe mine şi cred că pe toţi cei din sală să ne simţim vinovaţi că încă nu ştim ce să facem.Cum să împiedicăm transformarea fiinţei noastre într-un număr?Ar fi urmat acum cuvântul "simplu", dar nu îndrăznesc să îl scriu, pentru că nu va fi aşa.Va fi greu, dar satisfacţia pe care o vom atinge la sfârşit ne va umple sufletele de bucurie.Mă voi mai opri asupra învăţăturilor Maicii Ecaterina, această femeie impresionant de puternică şi hotărâtă care împrăştie în jurul ei tărie şi credinţă, dar asta numai după ce mă voi documenta îndeajuns.
Monahul Filotheu ne-a avertizat încă o dată că indiferenţa faţă de introducerea cipurilor,sau mai grav, acceptarea lor înseamnă lepădare de Hristos, pierderea scopului vieţii acesteia şi anume mântuirea!După acceptarea paşapoartelor, actelor de identitate, cardurilor şi carnetelor de şofer cu cip, va urma implantarea microcipurilor pe frunte sau în mâna dreaptă.Lucru care deja se întâmplă în lume.
S-a mai vorbit şi despre filmul " Îngerul digital" realizat de câţiva ortodocşi sârbi, un film foarte interesant pe care îl recomand.(aici este o parte din film)

Jurnaliştii Victor şi George Roncea au fost de asemenea prezenţi la manifestare. Domnul George a luat cuvântul şi a pus punctul pe I în modu-i caracteristic.El ne-a avertizat să nu luăm ca pe o glumă cele ce vor urma şi să tratăm cu mare seriozitate fiecare lucru!Să ne informăm şi mai ales să nu renunţăm la libertate!Este a noastră, Dumnezeu ne-a lăsat-o, iar omul nu are voie să ne-o ia.Dacă îl lăsăm, e ca şi cum ne-am sinucide.

Deci să ne opunem cu toată tăria şi cu toată puterea legii acesteia a introducerii actelor biometrice!



"Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte.
Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei."



Foto: Andrei Roncea

luni, 16 februarie 2009

Conferinţă anti-cip la Braşov - miercuri, 18 februarie






COALIŢIA ÎMPOTRIVA STATULUI POLIŢIENESC şi REVISTA “VEGHEA”
vă invită la o conferinţă publică susţinută de:

Monahul Filotheu (Mânăstirea Petru-Vodă)
Maica Ecaterina
Jurnalistul George Roncea

Tema:

Îndosarierea electronică şi libertatea întru Hristos. Apelul Părintelui Justin Pârvu.

Locul: Corpul S al Universităţii Transilvania, Sala S II 1
(Facultatea de Silvicultură, vizavi de Maternitate)
Data: Miercuri, 18 FEBRUARIE 2009
Ora: 18,00

sursa: http://vlad-mihai.blogspot.com/

marți, 10 februarie 2009

Libertate

- Mami, unde mergem?
- Spre modernism micuţa mea, spre o viaţă mai bună şi mai sigură pentru tine.
- Sunt jucării acolo?
-Da, uite îţi punem o jucărioară şi în mânuţă să o ai mereu.
-Iiii vreau, vreau! Dar cum se numeşte jucărioara asta?
-Este un chip, mami.O bucăţică de plastic care le va spune totul despre tine.
- Mami, dar mie îmi plac secretele.Aşa nu le mai pot avea...
-Secretele nu sunt bune.Şi nici nu e frumos, sau civilizat să ai secrete.




-Şi acum ei ştiu că mergem să mâncăm îngheţată?
-Ştiu mami, ştiu.
-Mami...jucărioară din-asta nu are şi văcuţa lui buni,de la ţară?

duminică, 8 februarie 2009

Acum


Ai simţit vreodată cum universul întreg contribuie la clipa ta de fericire?Ai văzut semnele pe care le aşteptai?
De ce îmi e aşa de greu să exprim fericirea în cuvinte?
Poate pentru că trebuie să profit de ea,să îi sorb ultimele picături, să îi savurez aroma intensă, până rămâne doar amintirea.
Apoi...îmi rămâne timp şi pentru scris.