Atâtea frunze coapte vor cădea şi-mi vor mângâia tălpile tremurânde. Eu voi păşi mai departe, iar ele...ele nu se vor depărta ci o-r să m-aştepte să le las în urmă. Şi ştiu că totul se va usca, dar va veni şi cealaltă toamnă. Iubesc toamna pentru că ea e muza mea, iubesc cu patimă toamna şi ploile ei!
"Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui "Sunt cea mai frumoasă femeie",
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă "Sunt cea mai frumoasă femeie".
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei..."
(Ana Blandiana - Descântec de ploaie )
Se afișează postările cu eticheta poezie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poezie. Afișați toate postările
vineri, 10 septembrie 2010
joi, 6 mai 2010
Cerşetori de milă
Azi vreau să bată vântul şi să nu vă mai aud.
Plini de durere contrafăcută.
Vreau să vă ţip în urechi şi să vă leg degetele la spate.
Să văd atunci ce vă mai doare.
Şi nu-nţeleg de ce omul se face preot dacă nu vrea să fie preot? De ce lumea merge la mare dacă nu vrea să-şi ardă pielea la soare? De ce vrem vară când e iarnă şi iarnă când e vară? De ce plângem de fericire dar nu putem râde de tristeţe?
Azi vreau să plouă şi să se crape pământul.
Să vă înghită marea.
Vreau să vă fac să plângeţi toţi, aşa cum plângeam eu odată, să vă aud oftatul şi să râd în hohote de voi.
Iar v-am văzut cerând milă. Dar eu v-am dat neîndurare. Şi-atunci ca nişte cerşetori care înjură când primesc mâncare în loc de bani, aţi trecut la duşmănie. De ce e mila atât de uşor de cerut? De ce nu urcaţi munţi în genunchi în loc să întindeţi mâna?
Azi vreau să fulgere.
Plini de durere contrafăcută.
Vreau să vă ţip în urechi şi să vă leg degetele la spate.
Să văd atunci ce vă mai doare.
Şi nu-nţeleg de ce omul se face preot dacă nu vrea să fie preot? De ce lumea merge la mare dacă nu vrea să-şi ardă pielea la soare? De ce vrem vară când e iarnă şi iarnă când e vară? De ce plângem de fericire dar nu putem râde de tristeţe?
Azi vreau să plouă şi să se crape pământul.
Să vă înghită marea.
Vreau să vă fac să plângeţi toţi, aşa cum plângeam eu odată, să vă aud oftatul şi să râd în hohote de voi.
Iar v-am văzut cerând milă. Dar eu v-am dat neîndurare. Şi-atunci ca nişte cerşetori care înjură când primesc mâncare în loc de bani, aţi trecut la duşmănie. De ce e mila atât de uşor de cerut? De ce nu urcaţi munţi în genunchi în loc să întindeţi mâna?
Azi vreau să fulgere.
Etichete:
poezie
duminică, 25 aprilie 2010
Elogiu
Ne vom plimba agale
pe valurile timpului
mereu.
Mereu a fost şi-atunci.
Ne vom trezi din ceaţă
cu dorurile-amurgului
mereu.
Mereu a fost şi-atunci.
Vom asculta cum marea-nvolburată
ne va promite totul,
mereu.
Mereu a fost şi-atunci.
Mă voi gândi la tine
şi-atunci când "noi" va fi demult.
Mereu.
Mereu va fi şi-atunci.
La mulţi ani!
pe valurile timpului
mereu.
Mereu a fost şi-atunci.
Ne vom trezi din ceaţă
cu dorurile-amurgului
mereu.
Mereu a fost şi-atunci.
Vom asculta cum marea-nvolburată
ne va promite totul,
mereu.
Mereu a fost şi-atunci.
Mă voi gândi la tine
şi-atunci când "noi" va fi demult.
Mereu.
Mereu va fi şi-atunci.
La mulţi ani!
Etichete:
poezie
luni, 17 august 2009
Dulcele-mi amar
Păşesc deasupra razelor tale duioase
Îmi râde inima, iar tu... mă strângi uşor în braţe
Alunec lin spre prăpastia crudă şi nemiloasă
Şi cad...
Mă zbat, te strig
De ce mă laşi în noapte?
Drumul spre tine-l caută ecoul tremurând
Îţi pierde urma, singur în obscuritate.
Aprinde o lumină!
Trage de mine, apucă-mi mâna şi smulge-mi păcatul
Doar vino...vino spintecând pămantul!
Vino cu privirea ta senină!
Te-aştept şi-acum şi ieri şi mâine
Sunt tot aici între aceleaşi ezitări stăruitoare
Găseşte-mi sufletul, îmbracă-l în a ta ardoare
Eliberează-mă!
Îmi râde inima, iar tu... mă strângi uşor în braţe
Alunec lin spre prăpastia crudă şi nemiloasă
Şi cad...
Mă zbat, te strig
De ce mă laşi în noapte?
Drumul spre tine-l caută ecoul tremurând
Îţi pierde urma, singur în obscuritate.
Aprinde o lumină!
Trage de mine, apucă-mi mâna şi smulge-mi păcatul
Doar vino...vino spintecând pămantul!
Vino cu privirea ta senină!
Te-aştept şi-acum şi ieri şi mâine
Sunt tot aici între aceleaşi ezitări stăruitoare
Găseşte-mi sufletul, îmbracă-l în a ta ardoare
Eliberează-mă!
Etichete:
poezie
Abonați-vă la:
Postări (Atom)