Peştişorul de aur

Cine nu şi-a imaginat o întalnire cu peştişorul de aur, cele trei dorinţe, bucuria împlinirii lor?
Astăzi mi-am adus aminte de povestea aceasta a copilăriei( cu puţin ajutor din partea temei de lucru pe care am avut-o de făcut la T.I.C).Mi-am amintit şi dorinţele pe care le aveam cand eram mică,urma să i le spun peştişorului auriu imediat ce îl voi prinde.
Acum însă, cand am încercat să găsesc cele mai mari trei dorinţe ale mele, am realizat ca nu pot alege,sau nu mă pot rezuma la trei,sau pur şi simplu...mi-e frică.Mi-e frică să nu le aleg greşit.Încercam să le formulez în aşa fel încât să nu existe şi o parte rea, un risc.Dar,vorba aceea, "Orice lucru are o parte bună şi una rea", mi-a fost imposibil să nu îmi dau seama că suntem încă prea lacomi să ne rezumăm la puţin, vrem mai mult, chiar totul, dacă se poate şi chiar dacă ceilalţi se conving că nu putem avea totul, ne încăpăţânăm şi în naivitatea noastră, sperăm la acel nivel la care să spunem mulţumiţi: "Nu-mi mai trebuie nimic!"
Am ajuns chiar, să îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu a făcut nişte peştişori de aur reali, şi ne-a scutit de ceea ce ar putea urma.