luni, 19 octombrie 2009

Despre fraţii Roncea



"Pentru Adam - Fratii Roncea

II cunosc pe frati de dinainte de 1989. am fost si eu la Tonitza, intre ei doi ca generatie. Toti fratii (si surorile) Roncea au fost niste figuri in liceul de Arta. Cel mare era cam golan si bataus, lua sandviciurile cu salam de Sibiu din toate clasele mai mici, pe unde erau risipite surorile sale. i-a batut pe niste pusti care erau roackeri de-ai lui Victor pentru ca veneau si ii aduceau tigari lu ala micu. evident le-a luat tigarile si le-a fumat el, pe acoperisul scolii, unde avea depozit de sticle de bere. Trecand peste aventurile scolare si venind la subiectul nedumeririlor adamice, fratii erau foarte normali in liceu, se ocupau cu desenul, cu pictura, cu modelajul si cu fetele. se muncea foarte mult in Tonitza pe vremea aceea, si scoala normala si specialitate - arte plastice. nu aveai cand sa fii derbedeu ca picai la treapta si spuneai adio la cariera.
Roncea al mare s-a activat la Revolutie, a ocupat Academia de Arta iar cel mic a ocupat Muzeul de Arta. au organizat pe acolo cuiburi de rezistenta, chestii d'astea. al mic a stins incendiile din Palat si a fost luat la ochi de "sniperii" de pe tancurile din fata CC-ului. au tras dupa el ca la nunta da nu l-au nimerit ca sarea ca un soarece de colo colo.
al mare in schimb a tras el dupa unii, a dat cu grenade i-a fugarit pe "teroristi" prin niste subterane de sub CC si blocul Romarta, unde avea Directia a V-a o baza logistica. Fratele meu mai mare era locotenent major la unitatea de garda si s-a nimerit sa intre in contact cu Roncea batranu in perioada aceea. a dat declaratii dupa aceea la Parchet de i-a cazut mana din cot, povestind cum tragea Roncea cu doua mitraliere deodata pe coridoarele din blocul Romarta, de a ciuruit tot blocul si a aruncat apoi in aer trei apartamente care aveau pereti dubli si ierire pe o scara interioara care ducea la subsol in barul Atlantic, si de aici era un tunel pe sub piata CC-ului. Aventuri nene ca in Beirut. Frate-miu s-a lasat de Armata dupa accea dar mi-a zis ca a aflat de la un coleg de la CI ca Roncea a intrat in schimb la mapn si afost trimis direct in Iugoslavia, unde a stat vreo cativa ani, peste tot pe unde aveau loc lupte. cel mic a plecat in Statele Unite si s-a facut fotoreporter, a avut expozitii dar apoi s-a intors in tara si a ajuns la Ziua. eu nu ma pricep la presa, mai urmaream cand si cand ce scria Victor. nu mi se pare deloc apocaliptic. stiu de la frate-miu ca la Revolutie trebuia sa fie masacru - mii si mii de morti, ca au fost militari din trupele speciale rusesti - au prin vreo treizeci cel putin si au fost eliberati chiar de seful procurorilor militari - Dan Voinea. asa ca sunt multe istorii despre care lumea nu are habar, ascunse prin dosare si prin fisete, iar oameni care sa vrea sa povesteasca nu prea sunt. Cei doi frati stiu si ei doar parti din aceste povesti si e de mirare ca nu li s-a inchis gura de tot, la cate au aruncat pe piata, cu taraita. mai avem multe de aflat si poate ca vor mai trece inca 20 de ani pana sa iasa la iveala adevarul despre Revolutie, care s-ar putea sa sperie pe multi oameni. fratele meu nu mai vrea sa scoata o vorba despre chestiile astea, mi-a zis sa-mi vad de treaba si de picturile mele, ceea ce si fac. din pacate a trebuit sa plec din tara ca sa am unde expune, ca majoritatea colegilor mei de clasa. regimul comunist din Romania nu a murit doar s-a transformat iar noi ne vom vedea copii sclavi ai copiilor de comunisti. de aceea am plecat din Romania ceea ce iti recomand si tie Adame, daca vrei sa apuci sa traiesti o viata cata de cat normala si civilizata. cat despre fratii Roncea, la cat de nebuni erau in liceu, nu ma astept sa se schimbe, astia vor sa stinga ei lumina si sa-i scrie necrogologul lui Iliescu si Roman, cu pisat, direct pe mormintele lor. sunt sonati si ar fi putut fi artisti buni, cum este sora lor care s-a carat in State.
Scris de Leo"
http://victor-roncea.blogspot.com/

Un comentariu foarte frumos şi interesant despre fraţii Roncea pe care eu îi admir şi pe care am avut plăcerea să îi întâlnesc de câteva ori

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu