Încercări...

Încerc să cred mai mult, vreau să cred...ma mint spunându-mi că da, cred.
Adevărul este că fiecare zi care trece, îmi restrânge şi mai mult cercul încrederii.Mi-e frică să nu mă transform într-o fiinţă care nu crede nici măcar în propria sa persoană.Nu mă refer la încrederea în putere, ci şi mai grav, la încrederea în semeni.Secretele se înmulţesc,îndoielile năvălesc şi îmi umplu gândurile, iar încrederea rămâne pitită undeva, ascunsă printre cuţitele îndoielilor care o rănesc.Şi sângerează...
Cunoaşterea presupune multă "bătaie de cap".Cu cât afli mai multe, cu atât iţi dai seama că eşti atât de mic,pe lângă toţi ei.Eşti aproape un nimeni.Nu e mai uşor oare să rămâi un prostănac, un papă lapte sau un indiferent?Măcar aşa, nu-ţi mai umpli gândurile cu ură şi durere.Uneori se mai vede câte o rază care îţi luminează calea, dar apoi, vine un crivăţ puternic care te ameţeşte, te rătăceşte printre propriile tale gânduri şi aşa... apare îndoiala.Cel mai greu sentiment.Îndoiala.
"Suntem dirijaţi de nişte laşi"...ar fi fost bine să fie aşa.Dar nu. Au devenit curajoşi, foarte curajoşi.Iar noi, românii suntem prea slăbiţi de puteri.Orice ajutor îl acceptăm, pentru că ne surprinde plăcut. Cuiva îi pasă de noi, greu de crezut.Şi totuşi uite, ne ajută.Multumim!Mulţumim!Pentru că ne-aţi scăpat de povara paşaportului, pentru că aţi investit în România domnilor americani, ruşi, chinezi, pentru că ne lăsaţi să importăm alimentele voastre gustoase, că le cumpăraţi voi pe ale noastre, că ne lămuriţi cu problema Moldovei, mda...nu mai e a noastră domnilor ruşi, aşa este.Poftiţi luaţi-o. Oricum ne va da peste cap economia ţării.Domnilor americani, haideţi faceţi-vă câteva baze militare aici la noi.Vă tot aşteptăm din 1944.Nu-i nimic, aţi întârziat puţin.Între timp am trecut şi peste comunism, l-am suportat. Nimic nu poate fi mai greu decât asta.Să vă avem mai aproape.Ne-aţi primit în Europa, ce frumos!Dar nu aţi uitat oare că suntem în centrul Europei?N-am fost noi printre ţările cu cele mai multe victime în cele două războaie?Nu este oare paşaportul biometric o încălcare a libertăţii pe care toţi susţinem că o avem? Investiţiile străinilor nu ne fac oare dependenţi de ei?N-au murit oare atâţia Eroi pentru Moldova?
Ni se spune în fiecare zi că suntem scursurile Europei.Până când?Până când o să mai acceptăm insultele lor?
E timpul să-l mai lăsăm pe Barack Obama cu America lui şi să mai citim o dată imnul României. Poate înţelegem că ce e scris acolo, nu e scris degeaba.
Şi iar stau aici, în faţa calculatorului, fără să fac nimic.Asta e îndoiala.Neconcordanţa între "aş face" şi "fac".Îmi iau elan, dar imediat cineva are grija să mi-l taie.Mă coboară, dar mă şi doboară.Şi aşa m-aş ridica...dar mai are rost?