Am stat la margine, dar vroiam sa trec.Vroiam sa trec cumva si nu stiam cum.Si nu-mi venea nici o solutie.M-am aplecat sa vad cat de adanca era, dar nu vedeam decat intuneric.Mult si dens.Oare acolo mai exista ceva?Nu...nu ceva anume.Un ceva...orice.Dar cine sa imi raspunda?Degeaba!Degeaba mai incerc sa gasesc o solutie.E pur si simplu imposibil.N-am cum sa trec, asa, fara nimic.Poate daca ma gandeam dinainte, daca intuiam, poate acum gaseam ceva care sa ma ajute.Si doar mi-au zis...Ah! n-as fi putut si eu sa ii ascult macar pentru o ultima oara!Poftim!Acum stai si gandeste...Ce-i de facut?
Si gandul m-a purtat printre firele vantului cald si a ajuns departe.Ce caldura...ce dulceata in albastrul cerului. Nici o impuritate, nici o pata, nici un defect.Totul e decojit si copt.Nici o rascruce de drumuri, nici o alegere de facut, nici o alternativa.Totul e perfect.Totul e asa cum trebuie sa fie, si totul e bine.Doar gardul...limita...De ce oare e acolo?M-as apropia sa vad ce e dincolo...Dar mirosul ademenitor ma atrage aici la mijloc, nu ma pot impotrivi.Ma intorc inapoi la perfect.
Si ma trezesc.Am ramas tot aici, la margine.Ce fac?Ma intorc frumos acasa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu