Început de primăvară

Fire de oboseala şi durere de cap ţâşneau intens din mine şi toate s-au adunat şi s-au împletit producându-mi năduşeala pe care n-am mai suportat-o.Am adormit greu.Nici vise, nici gânduri, nici sunete.Nimic.
Dar m-am trezit.Am deschis ochii şi am văzut cerul safiriu privindu-mă.O crenguţă întretăia tabloul delimitat de tocul geamului iar orchestra armonioasă a păsărilor îmi alina uimirea.Am privit în dreapta mea.Era latura aia pe care încerc să o resping, dar care mă invadează uneori şi face totul mai uşor pentru câteva clipe.Era ieri şi era dezordine.Apoi am privit în stânga...Era o bucăţică din mine, care încet încet mă acaparează. Era azi,era mâine...N-am vrut să-mi mai întorc privirea şi n-am făcut-o. Era prea frumos.Nu era perfect, nici pe departe,dar nici nu trebuia. Era atâta cantitate cât să mă împingă spre starea de beatitudine pe care de atâta timp vroiam să o simt.Au pătruns două cuvinte într-o primă dimineaţă de primăvară, iar efectul a fost euforia.
Voi ceda şi voi întoarce din nou privirea spre dreapta, sunt conştientă.Dar acum nu vreau, nu-mi trebuie.Acum e primăvară...şi a început cum nu se putea mai frumos. Odată cu natura, înfloresc şi eu.