duminică, 1 martie 2009

Început de primăvară




Fire de oboseala şi durere de cap ţâşneau intens din mine şi toate s-au adunat şi s-au împletit producându-mi năduşeala pe care n-am mai suportat-o.Am adormit greu.Nici vise, nici gânduri, nici sunete.Nimic.

Dar m-am trezit.Am deschis ochii şi am văzut cerul safiriu privindu-mă.O crenguţă întretăia tabloul delimitat de tocul geamului iar orchestra armonioasă a păsărilor îmi alina uimirea.Am privit în dreapta mea.Era latura aia pe care încerc să o resping, dar care mă invadează uneori şi face totul mai uşor pentru câteva clipe.Era ieri şi era dezordine.Apoi am privit în stânga...Era o bucăţică din mine, care încet încet mă acaparează. Era azi,era mâine...N-am vrut să-mi mai întorc privirea şi n-am făcut-o. Era prea frumos.Nu era perfect, nici pe departe,dar nici nu trebuia. Era atâta cantitate cât să mă împingă spre starea de beatitudine pe care de atâta timp vroiam să o simt.Au pătruns două cuvinte într-o primă dimineaţă de primăvară, iar efectul a fost euforia.
Voi ceda şi voi întoarce din nou privirea spre dreapta, sunt conştientă.Dar acum nu vreau, nu-mi trebuie.Acum e primăvară...şi a început cum nu se putea mai frumos. Odată cu natura, înfloresc şi eu.

Un comentariu:

  1. Tu, Simona, suflet minunat, in ce fructe speciale se vor transforma florile spiritului tau...? :)
    Cine ar putea sa spuna daca nu cumva floarea este primavara fructului, daca nu cumva iubirea primavara extazului, dar oare ce fel de primavara si mai ales ce fel de fructe vom fi noi si mai ales pentru cine ?
    Poate ca doar voiam sa zic, o primavara nemaivazuta ! :)

    RăspundețiȘtergere