luni, 17 august 2009

Dulcele-mi amar

Păşesc deasupra razelor tale duioase
Îmi râde inima, iar tu... mă strângi uşor în braţe
Alunec lin spre prăpastia crudă şi nemiloasă
Şi cad...

Mă zbat, te strig
De ce mă laşi în noapte?
Drumul spre tine-l caută ecoul tremurând
Îţi pierde urma, singur în obscuritate.

Aprinde o lumină!
Trage de mine, apucă-mi mâna şi smulge-mi păcatul
Doar vino...vino spintecând pămantul!
Vino cu privirea ta senină!

Te-aştept şi-acum şi ieri şi mâine
Sunt tot aici între aceleaşi ezitări stăruitoare
Găseşte-mi sufletul, îmbracă-l în a ta ardoare

Eliberează-mă!

Un comentariu: