luni, 15 martie 2010

Pentru voi

La arme (M. Eminescu)

 
Auzi departe strigă slabii
Şi asupriţii către noi,
E glasul blândei Basarabii
Ajunsa-n ziua de apoi.
Si sora noastră cea mezină
Gemând sub cnutul de calmuc
Legată-n lanţuri a ei mână,
De ştreang târând-o ei o duc.
Murit-au… poate nu mai doarme
Şi-aşteaptă moartea de la câni
La arme,
La arme, dar români!
Pierit-au oare toţi vultanii
Şi şoimii munţilor Carpaţi,
Voi, fii ai vechei Transilvanii
Sunteţi cu totul enervaţi
Şi suferiţi în înjosire
De la Braşov pân-la Abrud,
Ca să vă ţie în robire
Fino-târtanul orb şi crud.
Şi nimeni lanţul n-o să farme,
N-aveţi inime, n-aveţi mâni?
La arme, la arme,
La arme, fraţi români!
Maghiar, tătar cu cap de câne
De noi şi azi îţi baţi tu joc…
Sub pumnul nostru vii tu mâne
Stramutam falcile din loc,
Şi limba ta muiată-n ură
Ţi-om smulge-o, câne tu, din gât,
Ţi-om băga pumnul nostru-n gură
Căci, câne, te iubim atât.
Şi braţul nostru-o să vă farme
Şi robi veţi fi, măriţi stăpâni,
La arme, la arme,
La arme, fraţi români!
Iar tu, iubită Bucovina
Diamant din steaua lui Ştefan
Ajuns-ai roaba şi cadâna
Pe mâni murdare de jidan,
Ruşinea ta nu are samăn
Pamântul sfânt e pângarit…
Mişel, şi idiot, şi famăn,
Ce ai mai sta la suferit,
De-acuma trâmbiţi de alarme,
Nălţaţi stindardul sfânt în mâni
La arme, la arme, dar români!
Pierduţi sunteţi pe Criş şi Mureş,
E moarte, e leşin, e somn?
Au Dragoş nu-i din Maramures,
Au n-a fost la Moldova Domn?
N-ai frânt a dusmanilor nouri,
N-ai frânt pe leşi şi pe tătari,
Au Dragoş, vânător de bouri,
N-ai să vânezi şi pe maghiari?
Ruşine pentru cel ce doarme,
Sculaţi ca să nu muriti mâni
La arme, la arme, dar români!
Din laur nemuritorii ramuri
O, ţară pune-n frunte azi
Şi-n tricolorul mândrei flamuri
Să-nfăşuri pieptul tău viteaz.
Şi smulge spada ta din teacă
Şi-ţi cheamă toţi vitejii tăi.
Şi la război ea demnă pleacă
Cu pui de şoimi şi fii de zmei
În rânduri, rânduri ea să farme
Calmuci, tătari, duşmani, stăpâni,
La arme, la arme,
La arme, fraţii mei români!


La mulţi ani!

2 comentarii:

  1. Felicitari pt alegere, e intr-adevar potrivita pt aducerea aminte a luptei nationale din tara asta, cu simt al umorului si cinism dar si constiinta. Si cu reamintirea puterii pe care o avem ca popor de a ne face singuri dreptate atunci cand altfel nu se mai poate. N-aveam habar de aceasta poezie a lui Eminescu, dar nu ma mira tonul ei pt ca se incadreaza in cel al publicisticii bravului nostru roman. Hai noroc si la mai mare!

    RăspundețiȘtergere