Ai plecat cu "corăbii de cenuşă", vâslind cu mâinile şi ajungând la "curţile dorului", cu "paşii profetului", uşori şi bine conturaţi. Tu ai urcat "nebănuitele trepte" până la El.
Eu stau acum, la "cumpăna apelor" şi înţeleg "marea trecere" pe care ai făcut-o înauntrul meu. Îţi simt "poemele luminii" care mă ridică tot mai aproape de tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu